Treceți la conținutul principal

Pastele cosmic. Sa ne ducem crucea!

Pastele 2014 vine pe un val de energie cosmica deloc armonioasa. 20 aprilie, data la care sarbatorim Invierea, este incadrata de doua eclipse, una totala de luna pe 15 aprilie, iar alta inelara de Soare, pe 29 aprilie. Maximum de incordare astrala se produce pe 23 aprilie, de Sf. Gheorghe, cand pe cer se deseneaza o cruce cosmica perfecta pe semne cardinale, compusa din Uranus in Berbec, Jupiter in Rac, Marte in Balanta si Pluto in Capricorn.

Traim o perioada in care suntem pusi in fata unei alegeri cruciale pentru noi. Avem in fata doua perspective, doua drumuri, doua posibilitati. Ni se da o cruce pe care hotaram daca o ducem sau nu. Dar ce inseamna sa-ti duci crucea?

Majoritatea considera ca expresia “a-ti duce crucea” este sinonima cu sacrificiul. Si multi stau in familii in care se chinuie, in locuri de munca ce le scurteaza viata, in suferinte care-i imbolnavesc. Chipurile trebuie sa fim asemenea lui Iisus, cel care si-a dus crucea si s-a sacrificat pentru intreaga omenire. Gresit!

Ceea ce nu inteleg oamenii este ca Iisus nu s-a sacrificat! In primul rand, el nu s-a plans, nu s-a victimizat si nici nu a dat niciodata vina pe nimeni ca a fost rastignit. Ni s-a indus acest cult al sacrificiului pentru a putea fi manipulati. Adevarul este ca ce moartea pe cruce a fost un episod din misiunea personala a lui Iisus. El a venit ca Mantuitor al oamenilor, a fost trimis sa ia asupra lui pacatele tuturor si sa ridice vibratia pe Pamant. I s-a dat si puterea sa le duca pe toate, deci in niciun caz nu putem vorbi despre un spirit slab care, vai de el saracul ce a patit, a fost impuns si batut in cuie pe cruce!

Inca odata: a fost o MISIUNE PERSONALA PE CARE IISUS A ACCEPTAT-O SI A DUS-O LA INDEPLINIRE. El nu a avut nicio clipa impresia ca se sacrifica! A-l considera pe Iisus un sacrificat echivaleaza cu a-i atribui o vocatie de victima! De personaj pe care-l comemoram la fiecare Paste ca sa-i plangem de mila. Bietul de el!

Asadar, CINE-SI DUCE CRUCEA NU INSEAMNA CA TREBUIE SA SE SACRIFICE. De fiecare data cand renuntam la noi de dragul altora, cand ne sarificam, cand ne tranformam inconstienti in victime ale propriilor alegeri, nu inseamna ca facem pe plac lui Dumnezeu! Dimpotriva! Sfidam invatatura lui Iisus. Crestinismul este interpretat de multi drept religia iubirii fata de semeni, ca si cum Iisus ar fi zis “Iubeste-ti aproapele!” si punct. Din nou fals! Iisus a spus “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”.

Crestinismul are, deci, la baza nu iubirea aproapelui, ci STIMA DE SINE. Cum te iubesti pe tine, asa il vei iubi pe celalalt! Nu te iubesti pe tine, nu-l vei putea iubi nici pe altul. Cine crede ca e un virtuos ca accepta sa ramana la podea si sa incaseze pumni doar pentru ca cica asa ar vrea Dumnezeu, este doar o victima a propriei ignorante!

Dumnezeu nu vrea oameni frustrati, incapabili de iubire, sacrificati! Vrea oameni constienti de potentialul de iubire divina si de valoarea personala care se afla inauntrul lor. Pentru ca tot ce este in inauntru se revarsa si afara, asupra altora. A NE DUCE CRUCEA inseamna, deci, A NE ASUMA RESPONSABILITATEA TOTALA FATA DE MISIUNILE PERSONALE PE CARE LE AVEM DE INDEPLINIT, in iubire deplina, in aceptare neconditionata. Capul, egoul, mintea stau la panda, abia asteapta sa-si vare coada indoielii, a fricii, a renuntarii in deciziile pe care le avem de luat in preajma sarbatorilor de Paste.

Ni se propun acum misiuni personale atat de importante incat e normal sa ni se taie picioarele. Suntem testati daca avem credinta ca putem duce la capat o sarcina care ar putea sa ne copleseasca. Hotaram daca ne asumam rolul vietii sau daca fugim.

Crucea cardinala din toiul acestei primaveri ne creeaza contextul astral pentru a alege daca ne simtim niste sacrificati rastigniti de fricile ce vin din minte sau ne asumam puterea de a primi cu bratele deschise o misiune personala in iubire neconditionata si asumare totala, constienta, a tuturor responsabilitatilor. Nu e loc pentru jumatatile de masura. E posibil sa alegem acum intre nimic si tot. Intre ce vrem noi si ce ne da Dumnezeu. Intre ce credem noi ca e mai bine pentru noi si ce crede Dumnezeu ca e mai bine pentru noi. Intre indoiala si credinta. Intre frica si iubire.




Comentarii

  1. Dar daca alegi un drum de evolutie si lucrezi cu tine, mai poti fi influentat de aceasta cruce.
    Mi a placut foarte mult idee de Iisus pe care ai creat o a venit cu un scop precis si sa Nu i plangem de mila. Eu recunosc am inteles cam ca si majoritatea chiar daca simteam ca ceva e in neregula...Pastele acesta ma voi gandi mai serios la misiunea mea si felul de a fi.

    RăspundețiȘtergere
  2. și mie mi-a plăcut mult ce ai scris, doar că io cred că Isus nu ”a fost trimis sa ia asupra lui pacatele tuturor” - pentru că fiecare tre să evolueze pt a-și asuma răspunderea pt creațiile lui, de ori ce fel ar fi acelea... mă gândesc la cruce și la uciderea mieilor... :( și s-auzim de bine :)

    RăspundețiȘtergere
  3. superb felicitari

    ca si Isus mi-am ales missiunea si o implinesc cu demnitate si curaj !!!

    bonus : o pace inifinita si bucurie fara margini

    RăspundețiȘtergere
  4. Paste fericit sa aveti! Multumesc pentru lamuririle pe care le gasesc si incerc sa le inteleg.

    RăspundețiȘtergere
  5. minunat...nu ma satur niciodata sa-ti citesc articolele. sunt unele pe care le-am citit de nenumarate ori...si de fiecare data am inteles mai mult . iti multumim din suflet!

    RăspundețiȘtergere
  6. E ca si cum ai pus in cuvinte gandurile mele din ultimele saptamani sau daca vrei o concluzie spirituala. Frumos punctat si bine zis! Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt foarte fericita ca am citit aceste randuri....ma tot gandesc la suferinta pe care a indurat-o Isus pentru noi oamenii....pentru ca noi sa putem fii mantuiti....sacrificiu?a facut lucrul acesta din dragoste iar atunci cand iubesti faci lucrurile cu bucurie...si asa este, trebuie mai intai sa ne iubim pe noi si sa ne acceptam asa cum suntem si abia apoi vom avea puterea sa iubim la randul nostru....nu stiu de ce, dar anul acesta pentru mine PASTELE are o incarcatura emotionanta foarte mare....si nu este numai traditie este si a fost chiar o saptamana a patimilor in care ma evaluez si evoluez.....Va doresc lumina in suflet,bucurie si impacare.....si-mi doresc pentru cei care vin dupa noi o lume mai buna( in adevaratul sens),mai profunda!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari! Daca ceea ce scrieti este rodul muncii si priceperii dv.! Dupa umila mea parere,ceea ce scrieti e mult prea precis, pertinent si profesional! Am o vaga banuiala....ca scrieti sub ...inspiratie....asa cum a fost scrisa Biblia....cu toata modestia de rigoare pentru comparatia pe care mi-am permis-o.Oricum ar fi sunteti f. bun in ceea ce faceti! Multumesc si voi fi.... cu ochii pe dv. Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…