Treceți la conținutul principal

Din secretele relațiilor (partea 1): Trezește Războinicul din tine!

Care sunt limitele relațiilor? De ce apar disfuncțiile în cuplu? De ce, în ciuda compatibilității, doi oameni nu pot fi împreună? Care este ingredientul secret al vieții fericite și împlinite în doi? Cum îți dai seama dacă povestea ta de iubire este o realitate sau o iluzie?

Analiza noastră se întemeiază pe conceptele dezbătute de Robert Moore și Douglas Gillette, în cartea King, Warrior, Magician, Lover - Rediscovering the archetypes of the mature masculine, cercetarea lor în domeniul studiilor de gen având la în spate inevitabil teoria și practica psihoterapeutică a lui C.G. Jung. Preluând cele 4 arhetipuri identificate în studiul menționat, ne permitem să elaborăm și să nuanțăm rolurile în care se regăsesc bărbații și femeile, în lumina studiilor și revelațiilor personale, susținute de practica de lucru cu oamenii.

Obiectul reflecțiilor noastre îl reprezintă răspunsul la întrebările ‘Care este locul meu în viața mea?’ și ‘Care este locul meu în viața partenerului/partenerei?’. Există 4 tipare majore de funcționare pentru fiecare dintre noi, ca bărbat sau ca femeie. O relație de success este asigurată de compatibilitatea rolurilor cu care se identifică cei doi parteneri. Cu toții ne regăsim într-un oarecare procent în fiecare din cele 4 arhetipuri, cu toate astea, existând unul dominant, influențat atât de tiparele in copilărie, cât și de evoluția individuală.

Primul arhetip pe care-l dezbatem este RĂZBOINICUL. Războinicul este personajul motivat de scopuri și dorințe, gata să pornească la luptă spre o nouă cucerire. Războinicul știe ce vrea pentru el, nu pentru alții, își delimitează teritoriul și le trasează celorlalți limite. Războinicul are capacitatea de a-i apăra pe alții și de a proteja teritoriul, fiind loial și intrând în rolul de producător pentru familie și pentru cei apropiați. Arhetipul omonim în universul feminin este MAMA! Mama este sursa de grijă și protecție, ocrotitoarea cuibului. Tatăl, corespondentul familist al războinicului, este cel ce generează constant resurse și își ia asupra lui sarcina ca nimic să nu lipsească familiei. Războnicul luptă pentru o idee și se identifică cu cuceririle profesionale, obținând trofee ce constau în recunoaștere socială, imagine, confirmări, recompense materiale, câștiguri financiare tot mai mari, aspirație constantă spre a avea mai mult. 

În rolul de mamă sau tată al răniților, războinicul devine sufocant și posesiv, ajungând să se insereze abuziv în viața celorlalți, prin rolul de salvator, care de fapt agresează făcând bine cu forța. Când războinicul devine mamă sau tată, atunci se nasc instincte de hiperprotecție și apar barbații sau femeile care se dau la o parte din viața lor și pun copilul pe locul întâi. Dacă persoana se validează ca mamă sau ca tată, dacă centrul vieții devine rolul de părinte, atunci Războinicul devine sado-masochist. Sadic, pentru că le face rău cu cele mai bune intenții tocmai celor pe care-i are sub aripă tocmai prin excesul de zel, cu care încearcă să-i învăluie, sufocându-i; masochist, pentru că își face rău singur, preferând să facă acele alegeri care lui îi perpetuează suferința. Războinicul masochist se sacrifică în numele familiei, folosind copiii drept scuză și condamnându-se la singurătate și la a fi folosiți ca instrumente, dând mai târziu rolul de părinți pe cel de bunici, ratând în viața aceasta satisacțiile supreme ca bărbat sau ca femeie. Ca mamă sau ca tată te pui în rolul principal în viața altcuiva, deci nu-ți trăiești propria viață. În câmpul muncii, războinicul îmbătat de propria putere face ravagii, putând ajunge să calce pe cadavre ca să urce și autodistrugându-se lent, fiind sabotat în timp tocmai de cei pe care-i crește profesional ca pe copiii lui.

În oricare dintre noi zace un Războinic. Dacă nu-l manifestăm, el își cere drepturile și ne forțează să ne luptăm cu noi înșine. Când nu ai direcție și scop, când nu iei decizii pentru tine și te mulezi după alții ca să le faci pe plac, când nu impui limite agresorilor și călăilor personali, te lupți cu propriile limite fizice. Așa apar problemele de sănătate sau kilogramele în exces, din lipsa de claritate și de viziune, din a trăi după scopurile și viața altora. Războinicul este expertul în decizii. Când nu iei cele mai corecte decizii pentru tine și urmezi calea compromisului, boala și grăsimea câștigă. Atenția față de propriul corp, grija față de imagine (altfel, e ca și cum ai ieși să dai piept cu dușmanul neînarmat; de aceea se pictează pe față războinicii sau își pictează suporterii fețele în steagul țării la competiții, ca să sperie adversarii), sportul, sexualitatea favorizează reabilitarea Războinicului, repunerea sa în drepturi. Când unul din parteneri se apucă de sport sau de orice fel de mișcare, el îl va împinge și pe celălalt să ia decizii și să iasă din reciclarea unei energii care nu conduce nicăieri. Aceasta este explicația și pentru care atât de multe cupluri se separă abia după ce unul din parteneri începe o aventură sexuală extraconjugală. Activarea corpului prin sexualitate trezește forța interoară a Războinicului, ce revine la capacitatea sa de a lua decizii pentru el, la dorința de a-i fi bine lui, la nevoia de a-și trăi propria viață.

Războinicul adevărat luptă cu prejudecățile și etichetele sociale, își asumă public faptele, lucrează la lumină ca un samurai, nu pe întuneric și pe la spate ca un ninja, nu face pe plac, este consecvent scopurilor personale, nu renunță niciodată la sistemul său de valori, preferă să piardă orice, dar să nu-și trădeze sufletul. Am precizat că loialitatea este apanajul Războinicului, care obligatoriu este în primul rând loial sie însușuși. El luptă cu convingerile sale și cu ale celorlalți, cu prejudecățile și cu normele sociale care limitează libertatea de exprimare a individului.

Perioadele de conflict, de presiune din exterior, de luptă împotriva circumstanțelor, de îmblânzire a forțelor ce se opun direcției personale trezesc Războinicul, forțează deciziile și conduc la delimitarea spațiului personal, la așezarea în parametrii optimi ai arhetipului. Aceste lupte anunță marile victorii în viața personală sau socială, aducând triumf, reușită, succes, biruință asupra compromisului, fericire ca părinte sau ca profesionist, schimbări de statut social. Reversul medaliei este, desigur, posibil, prin înfrângere, capitulare, eșec. Imaginea reprezentativă este a Sfântului Gheorghe în lupta cu balaurul. 

În copilărie, profilul de Războinic predominant, de erou, sau antierou, de sadic și masochist este vizibil la copiii bătăuși ori lași. La cei ce agresează tot ce prind sau la cei ce dau și fug, nerecunoscându-și fapta. În ei se citește forța de distrugere și de autosabotare, de mai târziu, ei având de luptat de-a lungul vieții cu fața negativă a acestui arhetip, cu compromisul și cu boala, cu kilogramele și cu etichetele sociale, cu nehotărârea și amânarea, cu refugierea în muncă sau în viața altora, cu orgoliul de indispensabil, cu rolul de mamă sau tată ce se sacrifică, ajungând să trăiască viața altora fie ca să facă pe plac, fie ca să iasă în evidență. De asemenea, copiii rebeli sau care nu ascultă de mici au tenința de a privilegia Războinicul din ei la maturitate, mai ales vibrația sa inferioară. Pentru că Războnicul adevărat știe clar că viața înseamnă o ierarhie care trebuie respectată și că fiecare trebuie să stea pe locul lui, ceea ce Războinicul ninja nu face, devenind prădător sau invadator, incălcând teritoriul și limitele altora, intervenind abuziv în viața lor, asumându-și singuri drepturi pe care nu le au, barând drumul și punând piedici în evoluția altora.

Persoanele active fizic, care nu se abandonează în lene, somn și amânare, care nu încalcă liberul arbitru al altora, care își văd de drumul și de treaba lor, care nu abuzează de decizii ce-i limitează pe alții își conduc singure viața. Lipsa de mișcare, de acțiune, de manifestare fizică, de sex, de sport, de ritm susținut, de rutină, de muncă, de ordine și disciplină aruncă Războinicul în compromis, în nehotărâre, în indecizie sau în obsesia pentru viața altora. Războinicul echilibrat se stăpânește, ascultă, se remarcă prin structura ordonată și disciplinată, este om de onoare și de cuvânt, își respectă întotdeauna angajamentele și promisiunile, se încadrează în termene și este punctual, are o relație foarte bună cu timpul și cu autoritatea, dispune de foarte multă răbdare, vigilență și spontaneitate. Războinicul frustrat este în afara liniei descrise anterior, duce o viață haotică, nu trăiește pentru el, ci devine un distrugător al scopurilor altora. El nu trăiește pentru, ci împotriva, devenind călău și făcând o fixație pentru cineva din trecut care devine cauza tuturor nenorocirilor personale. La fel de problematic este cazul Războinicului ce folosește munca drept viciu, fugind de responsabilitatea deciziilor.

Așa se naște EROUL! Printre variantele de erou se numără teroristul,  dar și eroul împuns de vacă.  Mama eroină care rezistă, tatăl erou care înghite totul ca să fie exemplar sau să fie bine, atotputernicul de la serviciu care are, de fapt, orgoliul că fără el nu se poate. Ba se poate! Războinicul ce se validează ca indispensabil își dă mai multă importanță decît are în viața altora, pe care-i face dependenți de el, făcând mai mult decât trebuie, creând și înconjurându-se de paraziți sau trântori, ca să iasă el deasupra, pârjolind în loc să dea viață! În plus, toți eroii sunt morți. 

Va urma... Următorul rol: Iubitul/Iubita - Amantul/Amanta.

Sursa foto: https://anime.desktopnexus.com/wallpaper/596411/

Comentarii

  1. Sunt sagetatoare, imi place astrologia, te urmaresc tot timpul si pot spune ca esti cel mai..cel mai..destept, inteligent, priceput astrolog din lume:)
    Absolut genial tot ce scrii!
    Felicitari!!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Păcatul care distruge viața în numele iubirii

Există oameni care pot face mai mult rău într-o relație decât egoiștii și narcisiștii? Sigur că da. Cei ce nu se gândesc deloc la ei și îi pun doar pe ceilalți pe primul loc, ajungând să trăiască viața oricui altcuiva, mai puțin pe a lor. Altruismul lor atinge deseori culmile sacrificiului și anunță doar prăbușirea de sine. Pentru că cel ce se dă renunțând la el practică autoflagelarea, negarea, anularea propriei personalități, renunțarea la propria putere personală. Iar aceste forțe puse în mișcare indică o lipsă a iubirii de sine ce conduce inevitabil la resentimente, regrete, frustrare, boală. Acestea sunt vibrațiile pe care ajung să le împrăștie în jurul lor ‘martirii’ ce-și fac un titlu de glorie din modul greșit în care înțeleg ei iubirea. Cum ar putea cineva care se îngroapă în el însuși să întindă mâna altora ce vor să se ridice?
Iubirea începe întotdeauna cu iubirea de sine, pe care majoritatea o condamnă, întrucât o confundă cu egoismul. Pentru egoist, lumea se învârte în jur…

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…