Treceți la conținutul principal

Din secretele relațiilor (partea a 2-a): Prima iubire nu se uită niciodată! Pentru că se tot repetă până se vindecă.

Până găsesc oamenii de știință formula secretă a iubirii și până mai face biserica alți adepți care să creadă că sexul e un mare păcat, să revenim la treburile serioase și să mai activăm 25% din potențialul cu care venim la naștere. Vorbind despre 4 arhetipuri care coexistă în noi, ajungem la cel al Iubitului/Iubitei, al cărui sinonim ar fi ‘îndrăgostitul’. Folosim totuși termenul de Iubit/Iubită în loc de Amant/Amantă pentru a evita ambiguitatea ce ar putea trimite la ideea de triunghi conjugal, deși ne referim strict la iubirea romantică, la îndrăgostiți, nu la iubirea de părinte, de copil, de frate etc.

De la Rudolf Steiner citire știm că în primii 7 ani de viață orice copil se află în câmpurile mamei, în etapa de viață guvernată de Lună. De la 7 la 14 ani, în schimb, se trece în faza ‘tata’ a copilăriei. Figura maternă trece în plan secundar, copilul definindu-se în funcție de rolul principal masculin din viața sa, pe care îl poate juca tatăl natural sau un surogat al său: tatăl vitreg, un bunic, un unchi, un frate mai mare, un profesor. Experiența arată că se poate ajunge la un model masculin preluat din literatură sau cinematografie (erou de roman sau de film). Cel mai mare impact pentru copiii de 7-14 ani îl are descoperirea modelulului masculin! La aceasă vârstă de autocunoaștere se trasează foarte clar reperele umane: așa da/așa nu. Copiii adormiți copiază inconștient tiparele (de dependență sau agresivitate, de pildă), în timp ce alții ajung să se trezească, să discearnă și să facă alegeri conștiente. Din înțelepciunea strămoșească, știm că la 7 ani dacii separau copiii pe sexe: băieții învățau meșteșugurile și arta războiului, în timp ce fetele erau inițiate în artele vindecării și în tainele vieții domestice. 

Fetele între 7 și 14 ani, expuse la stimulii figurii paterne, își definesc tiparul de bărbat pe care îl atrag. Acum se alege dacă fata va atrage același tip de partener ca și mama. Băieții între 7 și 14 ani împrumută valorile, sistemul de credințe și tiparul de comportament al modelului maculin. Aceasta este perioada eroismului, în care fiecare copil își caută eroul de sex masculin pentru a-l clona mai târziu. Astrologic vorbind, după 9 ani, de obicei, după prima inversare a axei Destinului și înainte de 14 ani, când Nodurile Lunare sunt din nou în cuadratură cu cele din harta natală, se stârnește interesul erotic. Mecanismul psihologic este proiecția: la fete, trăsăturile modelului masculin sunt proiectate pe un băiat care emite pe frecvența idealului patern, în timp ce băieții au prima lor erecție conștientă de... masculinitate și simt nevoia să manifeste, să treacă la acțiune, să pună în practică, să descarce în relația cu fetele ceea ce au înțeles ei din a fi bărbat aflat la început de drum, totul pe fondul transformărilor hormonale de la pubertate.

Dacă mama își depășește atribuțiile și acaparează băiatul și după 7 ani, împiedicându-i accesul la un rol masculin predominant, sau dacă băiatul crește într-un mediu feminin sufocant, unde masculinitatea este castrată, ‘băiatul mamei’ se va trezi mai târziu în rolul de Don Juan. El va căpăta o dependență de energia feminină, ca să nu-i spunem lipsă de sațietate. Greu va putea să reziste într-o relație stabilă fără să calce pe alături, diversitatea feminină fiind pentru el un drog. Băiatul neînțărcat (zis și cu suzetă) fie va păstra dependența de mamă, pe care o va pune înaintea oricărei partenere, fie nu se va mulțumi niciodată cu o singură femeie, nefiindu-i nici lui foarte clar ce caută. Rolul pe care-l va juca va fi oricum cel de aventurier erotic, de explorator veșnic dornic de noi cuceriri. 

Corespondentul feminin este, desigur, ‘fata lui tata’, care devoltă o atracție către autoritatea masculină, identificându-se cu rolul de putere al tatălui. Fata poate decide că femeile sunt slabe, așa că preia forța masculină ce o transformă într-un vânător redutabil, devenind o seducătoare incurabilă care, în momentul în care prada a cedat și a fost devorată, își mută centrul de interes. Scopul amazoanelor este să vâneze, nu să ucidă prada. Cocoșul are o părere proastă despre găina care stă sau se împiedică, pierzându-și respectul față de ea.

Atracția erotică este inevitabil urmată mai devreme sau mai târziu (în zilele noastre, de obicei, mai devreme) de experimentarea sexualității. Dacă asimilarea modelului masculin s-a făcut în mod echilibrat, atât fetele, cât și băieții vor manifesta valorile masculine superioare: integritate, decizie, protecție, loialitate, responsabilitate. Așa se disting cei pregătiți să-și asume de timpuriu provocările vieții, căsătorindu-se devreme și devenind părinți uneori chiar înainte de vreme. Ei aplică în viața de cuplu de mici un model de iubire, bazat pe grijă și simț al datoriei. Nu de puține ori, Iubita responsabilă se căsătorește cu băiatul neînțărcat, asumându-și ea, în locul lui, greutățile și grijile casei, până când, într-un final, tot clachează psihic sau fizic, ca să înțeleagă că rolul ei nu este acela de salvatoare și nici de femeie-bărbat. În această ipostază, ea niciodată nu se va simți întreagă.

Când este preluată energia brută masculină, băieții și fetele, viitorii bărbați și femei, aplică nu modelul de iubire, ci de putere! Iar puterea este asociată principiului plăcerii și consumului. Ei își asumă un rol dominant, impunîndu-și voința, partenerul sau partenera fiind nevoiți să execute, să facă pe plac, să se sacrifice ori să se refugieze în muncă, responsabilități sau copii. Călăul erotic își întâlnește victima, forțând-o să înțeleagă după un timp că nu e la locul potrivit. Totul face parte din procesul de maturizare, mai ales a celui ce se lasă abuzat, ca să-și vindece orgoliul de victimă, de sacrificat sau de indispensabil, ce provine dintr-un exces de energie feminină preluat, care se cere îndreptat.

Iubirea se concentrează doar pe cât oferă, puterea se concentrează pe cât cere! Iubirea dă, puterea ia! Dar iubirea care oferă nu are niciodată voie să încalce legea universală a echilibrului: dacă dă și nu primește la schimb, devine abuzivă și autodistrucivă.

Mai există situația în care nu există clar definit nici modelul masculin și nici cel feminin. Atunci, adultul rămâne un visător care idealizează iubirea, pe care o filtrează prin frica de suferință. Rezultatul este refuzul de a iubi, frica de a se apropia de un partener de sex opus, sexualitatea incertă ori homosexualitatea. Așa se nasc fata bătrână sau femeia frigidă și bărbatul impotent, dezinteresați de apropierea fizică, incapabili să ofere sentimente, simțindu-se prizonieri în propriul trup.

Frustrările sexuale și închiderea față de actul erotic, fuga de relație în urma dezamăgirii sunt alte acte de autosabotare ce se manifestă la vârsta adultă. Persoana ce le ține în brațe fără să le dea drumul ajunge la sado-masochism, ucigând arhetipul Iubitului/Iubitei și dând putere absolută Răboinicului! Un Războinc dezlănțuit ce dezvoltă fixații și obsesii, însetat de răzbunare, cântat în muzică și literatură pentru răutatea ce poate căpăta accente cu nuanțe între malefic și demonic.

Arhetipul Iubitului/Iubitei dă forță de viață, respingerea sa conducând la boală psihică, distrugere, rol de prădător, călău sau Dumnezeu în viețile altora. Evident, există și o alternativă la rolul de partener erotic, lipsa unei relații de cuplu sau a unei vieți sexuale active putând fi sublimată prin preocupări spirituale, activități creative și artistice, un hobby, o mare pasiune. Orice semn de frustrare sexuală și de răutate indică însă că forțele distructive le depășesc pe cele creatoare, deci că arhetipul îndrăgostitului este adormit. Și, cum știm din poveste, orice frumoasă adormită își așteaptă prințul care să o sărute și să o trezească la viață. La fel cum orice broscoi norocos poate deveni prinț la sărutul unei prințese dispuse să-și folosească pecetea buzelor.

Iubitul și Iubita coincid cu Prințul și Prințesa din poveste. Acest nivel este doar un stadiu în devenirea ca întreg, numai că există persoane care se identifică predominant cu rolul de Prinț sau Prințesă, preocupați să-și satisfacă numai dorințele, plăcerile și senzualitatea, pentru care jocul seducției, experimentarea sexuală și nevoia de altceva devin scopuri în sine. Nu orice Prinț devine Rege și nici orice Prințesă nu candidează la rolul de Regină. Dar până să ajungem la tron, mai rămâne să dezbatem un arhetip, cel al Magicianului. Între timp, frumoasa adormită și broscoiul își așteaptă sărutul...

Sursa foto: http://isha.sadhguru.org/blog/lifestyle/relationships/the-meaning-of-true-love-love-beyond-words/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

9 semne că ești sau nu într-o relație karmică

Relațiile karmice aduc întotdeauna creștere prin suferință. Cei doi parteneri se întâlnesc pentru a arăta cu degetul unul către celălalt aspecte nerezolvate ale personalității sau pentru a testa limitele personale, inclusiv stima de sine. O relație karmică se materializează într-un moment de evoluție în care îți e imposibil să vezi singur la tine ceea ce te blochează. Atunci, atragi fie pe cineva care te oglindește, fie pe cineva care te provoacă să manifești, deci care scoate din tine, exact fricile tale cele mai adânci.
Cum identificăm o relație karmică și care sunt semnele unei relații care nu este karmică?
1. Relația karmică este bazată pe nevoi. Ai impresia că partenerul îți umple un gol. Într-o relație care nu este karmică, declarația de iubire sună așa: ‘Te iubesc tocmai pentru că nu am nevoie de tine!’.
2. Relația karmică apare într-un moment de suferință nevindecată sau într-un moment în care sufletul vrea să evadeze cu orice preț din realitate, să fugă din corpul său în corpul.…

Horoscopul miracolelor! 40 de zile cu daruri cerești pentru zodii

De ce este important să respectăm ciclul sărbătorilor de peste an, indiferent dacă ele sunt de natură laică ori religioasă? Pentru a fi trăi în LEGEA RITMULUI. Crăciunul urmat de Anul Nou și Paștele sunt vârfurile trăirii în acord cu respirația Universului, în care ne lăsăm atât ca indivizi, cât și ca grup, naționalitate, specie. Mișcările astrelor sunt în deplină armonie cu energiile terestre care însuflețesc omul. Tot Cerul, cu ființele sale de Lumină (ierarhii cerești, arhangheli, îngeri, sfinți), dar și cu corpurile fizice purtătoare de vibrații (stele, planete, sateliți, asteroizi) care sunt ca niște valuri de energie ce ne poartă pe marea vieții pulsează la unison cu ceea ce se întâmplă cu noi și în noi. Precum în Cer, așa și pre Pământ.
Postul Paștelui scoate din noi un joc de lumini și umbre. Coborâm în bezna proprie și în bezna celorlalți, care ne înghite uneori cu totul, ca atunci când nu mai poți înota, îți intră apă în pe nas ori chiar ajungi cu capul la fund. Săptămâna mar…

Cea mai mare greșeală în relații!

Dumnezeu este Iubire, iar noi suntem Iubire. Nimic mai adevărat. Însă iubirea nu înseamnă să fii doar bun, ci înseamnă să impui limite. A iubi nu înseamnă a te lăsa călcat în picioare. În momentul în care spațiul personal încetează să mai existe și voința este anulată, deja vorbim despre încălcarea dreptului la libertatea personală.
Dacă te lași invadat în numele iubirii și le permiți celorlalți să te vampirizeze, ai alunecat, fără să-ți da seama, într-un joc de roluri: ai devenit victimă! Când lași un agresor să-și facă de cap, nu te aperi și nu iei măsuri, dovedești că nu te iubești pe tine! Ori dacă iubirea nu pleacă de la iubirea de sine, ea este greșit înțeleasă. A-l iubi pe altul, deci a-i permite să fie cum vrea el, nu trebuie să conducă la renunțare de sine sau la sacrificiu. Bunătatea și toleranța manifestate față de altcineva se opresc acolo unde accepți să-ți faci rău singur neluând atitudine. A da șansă după șansă conduce doar la pierdere de suflet și uzură nervoasă.
A vedea…